normator

română

Etimologie

Din a norma + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /nor.ma'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului normator
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	normator	normatori
Articulat	normatorul	normatorii
Genitiv-Dativ	normatorului	normatorilor
Vocativ	normatorule	normatorilor

1. persoană calificată în stabilirea și calcularea normelor de muncă într-o întreprindere.

Cuvinte derivate

• normatoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online