norocel

română

Etimologie

Din noroc + sufixul -el.

Pronunție

• AFI: /no.ro'ʧel/

Substantiv

Declinarea substantivului norocel
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	norocel	norocele
Articulat	norocelul	norocelele
Genitiv-Dativ	norocelului	norocelelor
Vocativ	norocelule	norocelelor

1. (pop.) diminutiv al lui noroc.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online