numerota

română

Etimologie

Din franceză numéroter.

Pronunție

• AFI: /nu.me.ro'ta/

Verb

Conjugarea verbului numerota
Infinitiv	a numerota
Indicativ prezent pers. 1 sg.	numerotez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să numeroteze
Participiu	numerotat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a însemna o serie de obiecte sau de ființe cu numere în ordine succesivă (pentru a le putea identifica și a le deosebi între ele).

Sinonime

• pagina

Cuvinte derivate

• numerotare
• numerotat
• numerotator
• numerotație
• numeroter

Cuvinte apropiate

• număr
• număra

Traduceri

a însemna cu numere în ordine succesivă

bretonă: niverenniñ (brezhoneg) cehă: číslovat (čeština) ebraică: מספר (עברית) (misper) engleză: number (English) finlandeză: numeroida (suomi) franceză: numéroter (français) germană: nummerieren (Deutsch) greacă: αριθμώ (Ελληνικά) (arithmó) interlingua: numerar (interlingua) irlandeză: uimhrigh (Gaeilge) islandeză: númera (íslenska), tölusetja (íslenska)

italiană: numerare (italiano) latină: numerare (Latina) macedoneană: нумерира (македонски) (numeríra) maghiară: megszámoz (magyar) neerlandeză: nummeren (Nederlands) poloneză: numerować (polski) portugheză: numerar (português) rusă: нумеровать (русский) (numerovát’) spaniolă: numerar (español) suedeză: numrera (svenska) turcă: numaralamak (Türkçe)

Referințe

• DEX online