numitor

română

Etimologie

Din a numi + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /nu.mi'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului numitor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	numitor	numitori
Articulat	numitorul	numitorii
Genitiv-Dativ	numitorului	numitorilor
Vocativ	numitorule	numitorilor

1. termen al unei fracții ordinare, scris sub linia de fracție, care reprezintă împărțitorul operației de împărțire.

Expresii

• A aduce la același numitor = a) a face ca două sau mai multe fracții ordinare să aibă același numitor; b) a împăca puncte de vedere deosebite sau a uniformiza (fără temei) păreri, tendințe, concepții diferite

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online