oblic

română

Etimologie

Din latină obliquus, franceză oblique.

Pronunție

• AFI: /'o.blik/

Adjectiv

Declinarea adjectivului oblic
	Singular	Plural
Masculin	oblic	oblici
Feminin	oblică	oblice
Neutru	oblic	oblice

1. înclinat față de o dreaptă sau față de un plan; pieziș, plecat, aplecat.
2. (despre cilindri și prisme) care are generatoarele (respectiv muchiile) înclinate față de bază; (despre conuri și piramide) cu dreapta care unește vârful cu centrul bazei înclinată față de bază.
3. (despre ochi) cu colțurile exterioare ridicate spre tâmple; codat.
4. (fig.) (despre priviri) bănuitor, iscoditor.

Cuvinte compuse

• caz oblic

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online