oboi

română

Etimologie

Din italiană oboe.

Pronunție

• AFI: /oˈboj/

Substantiv

Declinarea substantivului oboi
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	oboi	oboaie
Articulat	oboiul	oboaiele
Genitiv-Dativ	oboiului	oboaielor
Vocativ	oboiule	oboaielor

1. instrument muzical de suflat constând dintr-un tub conic de lemn, cu ancie dublă, cu orificii laterale și cu clape.

Traduceri

instrument muzical

catalană: oboè (català) m. cehă: hoboj (čeština) chineză: 雙簧管 (中文) croată: oboa (hrvatski) daneză: obo (dansk) engleză: oboe (English) esperanto: hobojo (Esperanto) estoniană: oboe (eesti) finlandeză: oboe (suomi) franceză: hautbois (français) m. galiciană: óboe (galego) germană: Oboe (Deutsch) f. greacă: όμποε (Ελληνικά) ido: hoboyo (Ido)

italiană: oboe (italiano) m. islandeză: óbó (íslenska) japoneză: オーボエ (日本語) coreeană: 오보에 (한국어) maghiară: oboa (magyar) norvegiană: obo (norsk) neerlandeză: hobo (Nederlands) portugheză: oboé (português) poloneză: obój (polski) rusă: гобой (русский) sârbă: обоа (српски / srpski) slovenă: oboa (slovenščina) spaniolă: oboe (español) m. suedeză: oboe (svenska)