ochitor

română

Etimologie

Din a ochi + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /o.ki'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului ochitor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ochitor	ochitori
Articulat	ochitorul	ochitorii
Genitiv-Dativ	ochitorului	ochitorilor
Vocativ	ochitorule	ochitorilor

1. persoană care ochește cu arma; țintaș.
2. militar care execută ochirea la gurile de foc de artilerie.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online