ocluziune

română

Variante

• ocluzie

Etimologie

Din franceză occlusion.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului ocluziune
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ocluziune	ocluziuni
Articulat	ocluziunea	ocluziunile
Genitiv-Dativ	ocluziunii	ocluziunilor
Vocativ	ocluziune	ocluziunilor

1. închidere, astupare a unui orificiu, a unei conducte etc. în scopul opririi unui fluid care trece prin conducta respectivă.
2. bulă de gaz rămasă în interiorul unei piese metalice după turnarea acesteia.
3. (fon.) mișcare articulatorie care constă din închiderea canalului fonator (prin apropierea buzelor, a limbii de palat etc.) și care are ca rezultat întreruperea scurgerii curentului de aer.

Cuvinte compuse

• ocluzie intestinală

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• coluziune

Referințe

• DEX '98 via DEX online