olog

română

Etimologie

Din albaneză ulok.

Pronunție

• AFI: /o'log/

Adjectiv

Declinarea adjectivului olog
	Singular	Plural
Masculin	olog	ologi
Feminin	oloagă	oloage
Neutru	olog	oloage

1. (adesea substantivat) căruia îi lipsește un picior sau amândouă; care nu poate umbla (bine); paralizat de picioare.
2. (fig.) (despre plante) care nu are cârcei cu care să se agațe pe arac.

   Fasole oloagă.

Cuvinte derivate

• milog
• ologi

Locuțiuni

• (loc.vb.) A lăsa (pe cineva) olog = a ologi.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online