omenie

română

Etimologie

Din om + sufixul -ie.

Pronunție

• AFI: /o.me'ni.e/

Substantiv

Declinarea substantivului omenie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	omenie	invariabil
Articulat	omenia	invariabil
Genitiv-Dativ	omeniei	invariabil
Vocativ	omenie	invariabil

1. complex de calități alese, proprii unei persoane; purtare blândă, înțelegătoare; atitudine cuviincioasă, respectuoasă.
2. reputație bună; renume, cinste.

Cuvinte derivate

• neomenie

Locuțiuni

• (loc.adj.) De omenie = bun, cumsecade; ospitalier; cinstit.
• (loc.adj. și adv.) Fără (de) omenie = lipsit de onestitate; (în mod) inuman, (în mod) nemilos.
• Cu omenie = binevoitor, afabil, cu bunăvoință; (în mod) cinstit, corect.

Expresii

• (reg.) A învăța (pe cineva) omenie = a pedepsi sau a certa (pe cineva) pentru a cuminți
• A ști (la) omenie sau a ști ce-i omenia = a se arăta blând și înțelegător (față de cineva)

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online