onorific

română

Etimologie

Din franceză honorifique < latină honorificus.

Pronunție

• AFI: /o.no'ri.fik/

Adjectiv

Declinarea adjectivului onorific
	Singular	Plural
Masculin	onorific	onorifici
Feminin	onorifică	onorifice
Neutru	onorific	onorifice

1. (despre titluri, distincții etc.) care aduce onoruri; acordat în semn de cinste, de respect, de considerație față de cineva.
2. (despre funcții, servicii etc.) care aduce onoare, cinste (fără a produce un profit material).
3. (despre persoane) căruia i s-a acordat un titlu (de onoare) în semn de respect, de considerație pentru merite deosebite; care îndeplinește o funcție, o sarcină, fără a fi retribuit; de onoare.

   Membru onorific.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online