oratoriu
From Wiktionary, the free dictionary
Remove ads
română
Etimologie
Din latină oratorium. Confer italiană oratorio, franceză oratoire.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului oratoriu | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | oratoriu | oratorii |
| Articulat | oratoriul | oratoriile |
| Genitiv-Dativ | oratoriului | oratoriilor |
| Vocativ | oratoriule | oratoriilor |
- compoziție muzicală simfonică de mare întindere, scrisă pe o temă dramatică, pentru orchestră, cor și soliști vocali și destinată a fi interpretată în concert; (p.restr.) cantată.
- (înv.) mic edificiu sau încăpere într-o locuință particulară, servind drept loc de rugăciune; paraclis.
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din latină oratorius.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Adjectiv
| Declinarea adjectivului oratoriu | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | oratoriu | oratorii |
| Feminin | oratorie | oratorii |
| Neutru | oratoriu | oratorii |
- (înv.) oratoric.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Remove ads
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads