osteni

română

Etimologie

Din slavă (veche) ustanon, bulgară устан'а (ustan'a), rusă устат' (ustat').

Pronunție

• AFI: /os.te'ni/

Verb

Conjugarea verbului osteni
Infinitiv	a osteni
Indicativ prezent pers. 1 sg.	ostenesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să ostenească
Participiu	ostenit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) (înv. și pop.) a-și pierde puterile din cauza unui efort; a obosi.
2. (v.refl. intranz.) a depune eforturi, a se strădui, a se trudi.
3. (v.tranz.) a supune la un efort; a obosi pe cineva.
4. (v.refl. intranz.) a obosi umblând, mergând; (p.ext.) a merge, a se duce undeva sau la cineva.

Cuvinte derivate

• osteneală
• ostenicios
• ostenit
• ostenitor

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• estoni

Referințe

• DEX '98 via DEX online