pac

română

Etimologie

Onomatopee.

Pronunție

• AFI: /pak/

Interjecție

1. (adesea repetat) cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură, de căderea unui obiect, de detunătura unei arme etc.
2. cuvânt care sugerează rapiditatea, caracterul brusc și neașteptat al unei mișcări, al unei acțiuni etc.

Cuvinte derivate

• păcăni

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din germană Pack.

Substantiv

Declinarea substantivului pac
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pac	pacuri
Articulat	pacul	pacurile
Genitiv-Dativ	pacului	pacurilor
Vocativ	pacule	pacurilor

1. (reg.) pachet (de tutun); legătură; ghem.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cap

Referințe

• DEX '98 via DEX online