pai

română

Etimologie

Din latină palea.

Pronunție

• AFI: /paj/

Substantiv

Declinarea substantivului pai
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pai	paie
Articulat	paiul	paiele
Genitiv-Dativ	paiului	paielor
Vocativ	paiule	paielor

1. tip de tulpină simplă, în general fără ramificații și cu internodurile lipsite de măduvă, caracteristic pentru cereale (grâu, orz, orez etc.) și pentru alte plante din familia gramineelor; (la pl.) grămadă de asemenea tulpini rămase după treierat.
2. bucată din această tulpină sau tub subțire din material plastic cu care se sorb unele băuturi.

Cuvinte derivate

• păier
• păios
• păiuș
• păiușcă
• păiuț
• păiș
• păișor

Expresii

• Om de paie = om fără personalitate, de care se servește cineva pentru a-și atinge un scop personal
• Foc de paie = entuziasm sau pasiune trecătoare
• Arde focu-n paie ude, = se zice despre un sentiment, o pornire care mocnește (fără a izbucni)
• A întemeia (ceva) pe paie = a clădi, a realiza (ceva) pe temelii șubrede
• (fam.) Văduvă, (sau, rar) văduv de paie = soție sau soț care a rămas o perioadă scurtă de timp fără soț sau, respectiv, fără soție
• A fugi ca tăunul cu paiul = a fugi foarte repede
• A stinge focul cu paie sau a pune paie pe (ste) foc = a înrăutăți și mai mult situația (dintre doi adversari); a întărâta, a ațâța pe cei care se ceartă
• A nu lua un pai de jos = a nu face absolut nimic

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din părea.

Pronunție

• AFI: /paj/

Verb

1. (rar) forma de persoana a II-a singular la prezent pentru părea.
2. (rar) forma de persoana a II-a singular la conjunctiv prezent pentru părea.

Sinonime

• 1-2: pari

Referințe

• DEX '98 via DEX online