patron

română

Etimologie

Din germană Patrone.

Pronunție

• AFI: /pa'tron/

Substantiv

Declinarea substantivului patron
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	patron	patroane
Articulat	patronul	patroanele
Genitiv-Dativ	patronului	patroanelor
Vocativ	'	'

1. tub metalic sau de carton care conține o capsă, material exploziv, proiectil sau alice, folosit la armele de foc portative.
2. bucată cilindrică de exploziv folosită în mine la dislocarea straturilor.

Traduceri

Traduceri

Declinarea substantivului patron
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	patron	patroni
Articulat	patronul	patronii
Genitiv-Dativ	patronului	patronilor
Vocativ	'	'

1. (în Roma antică) patrician care avea sub protecție oamenii liberi dintr-o clasă socială inferioară, numiți clienți.
2. proprietar al unei întreprinderi (comerciale, industriale) care folosește muncitori salariați.
3. (rel.) sfânt considerat drept ocrotitor al unei persoane, al unei biserici sau al unei colectivități care îi poartă numele.
4. (înv.) persoană ocrotitoare.

Traduceri

Traduceri