pendul

română

Etimologie

Din franceză pendule.

Pronunție

• AFI: /pen'dul/

Substantiv

Declinarea substantivului pendul
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pendul	pendule
Articulat	pendulul	pendulele
Genitiv-Dativ	pendulului	pendulelor
Vocativ	'	'

1. corp solid suspendat care, sub acțiunea unei forțe, poate oscila în jurul unui punct sau al unei axe fixate.
2. dispozitiv care, oscilând, reglează funcționarea unui mecanism.

Traduceri

Traduceri