perdaf

română

Etimologie

Din turcă perdah.

Pronunție

• AFI: /per'daf/

Substantiv

Declinarea substantivului perdaf
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	perdaf	perdafuri
Articulat	perdaful	perdafurile
Genitiv-Dativ	perdafului	perdafurilor
Vocativ	perdafule	perdafurilor

1. radere de jos în sus, în contra direcției în care crește părul.

Cuvinte derivate

• perdăfui

Expresii

• (fam.) A da (sau a trage) cuiva un perdaf = a certa, a mustra aspru pe cineva

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online