permuta

română

Etimologie

Din franceză permuter < latină permutare.

Pronunție

• AFI: /per.mu'ta/

Verb

Conjugarea verbului permuta
Infinitiv	a permuta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	permut
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să permute
Participiu	permutat
Conjugare	I

1. (v.tranz. și refl.) a (se) muta în altă parte cu serviciul, cu slujba; a (se) transfera.
2. (v.tranz.) (mat.; lingv.) a efectua o permutare.

Cuvinte derivate

• permutare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online