pescuitor

română

Etimologie

Din a pescui + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /pes.ku.i'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului pescuitor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pescuitor	pescuitori
Articulat	pescuitorul	pescuitorii
Genitiv-Dativ	pescuitorului	pescuitorilor
Vocativ	pescuitorule	pescuitorilor

1. persoană care pescuiește; (spec.) pescar.

   Pescuitor de perle.

2. (fig.) (fam.) persoană care caută cu insistență să obțină ceva; vânător.

Expresii

• Pescuitor în apă tulbure = persoană care profită de situațiile încordate, neclare pentru a trage foloase personale

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online