picheta

română

Etimologie

Din franceză piqueter.

Pronunție

• AFI: /pi.ke'ta/

Verb

Conjugarea verbului picheta
Infinitiv	a picheta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	pichetez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să picheteze
Participiu	pichetat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a marca punctele unei alinieri, ale unei măsurători etc. prin picheți înfipți în pământ.
2. a bate picheți în pământ (pentru a marca ceva).
3. (v.tranz.) (clădiri administrative, instituții etc.) a avea în supraveghere o anumită perioadă de timp pentru a obține ceva (revendicări, decizii, demisionări etc.).

Cuvinte derivate

• pichet
• pichetaj
• pichetare
• pichetaș
• pichetat

Traduceri

a marca prin picheți

engleză: picket (English) franceză: piqueter (français) italiană: picchettare (italiano)

portugheză: piquetear (português) spaniolă: piquetear (español) suedeză: sätta ut (svenska)

Referințe

• DEX online