plac

Vezi și : plač, pláč, Plac., płac, płać

română

Etimologie

Din verbul a plăcea (derivat regresiv).

Pronunție

• AFI: /plak/

Substantiv

Declinarea substantivului plac
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	plac	invariabil
Articulat	placul	invariabil
Genitiv-Dativ	placului	invariabil
Vocativ	placule	invariabil

1. (azi mai ales în loc.adv.) plăcere.

Locuțiuni

• (loc.adv.) Pe (sau după) plac (ori placul cuiva) = după voia, după gustul (cuiva).
• După bunul plac (al cuiva) = după capriciul (cuiva).

Expresii

• A fi la bunul plac al cuiva = a fi la discreția, la cheremul cuiva

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din plăcea.

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent pentru plăcea.
2. forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru plăcea.
3. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru plăcea.

Anagrame

• calp

Referințe

• DEX '98 via DEX online