plugar

română

Etimologie

Din plug + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /plu'gar/

Substantiv

Declinarea substantivului plugar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	plugar	plugari
Articulat	plugarul	plugarii
Genitiv-Dativ	plugarului	plugarilor
Vocativ	plugarule	plugarilor

1. muncitor rural sau mic proprietar agricol care se ocupă cu lucrarea pământului; agricultor; (p.gener.) țăran.
2. (reg.) flăcău care umblă cu plugușorul în ajunul Anului nou.

Cuvinte derivate

• plugăresc
• plugărește
• plugări
• plugărie
• plugărime

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online