poli-

română

Etimologie

Din franceză poly-.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Prefix

1. element de compunere care înseamnă „mai mulți”, „mai multe”, „multiplu” și care servește la formarea unor substantive și a unor adjective.

Cuvinte derivate

• poliacetat
• polibrăzdar
• policalifica
• policondensare
• policristalin
• polidisc
• polidrupă
• poliflor
• polifoliculă
• poligeneză
• polihibridare
• polimetalic
• polinuculă
• polisportiv
• polivitamină

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online