polinom
From Wiktionary, the free dictionary
Remove ads
română
Etimologie
Din franceză polynôme.
Pronunție
- AFI: /po.li'nom/
Substantiv
| Declinarea substantivului polinom | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | polinom | polinoame |
| Articulat | polinomul | polinoamele |
| Genitiv-Dativ | polinomului | polinoamelor |
| Vocativ | polinomule | polinoamelor |
- expresie algebrică constituită din mai multe monoame, legate între ele prin semnul plus sau minus; suma algebrică a mai multor monoame.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Remove ads
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads