polonic
From Wiktionary, the free dictionary
Remove ads
română
Etimologie
Din ucraineană polonnyk.
Pronunție
- AFI: /po.lo'nik/
Substantiv
| Declinarea substantivului polonic | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | polonic | polonice |
| Articulat | polonicul | polonicele |
| Genitiv-Dativ | polonicului | polonicelor |
| Vocativ | ' | ' |
- unealtă de bucătărie, în formă de lingură mare, având găvanul adânc și coada lungă, folosită pentru a scoate mâncarea lichidă din oală și a o turna în farfurie.
- Cu polonicul se servește ciorba.
- lingură mare, adâncă și cu numeroase găuri, folosită la stână pentru a separa urda sau cașul de zer.
Sinonime
- 1: (reg.) linguroi, (Mold.) ciorbalâc, (prin Transilv. și Maram.) găvan, (prin Ban.) toc, (Transilv.) lingură de scos
Traduceri
unealtă
|
|
Referințe
Remove ads
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads