pomenire

română

Etimologie

Din a pomeni.

Pronunție

• AFI: /po.me'ni.re/

Substantiv

Declinarea substantivului pomenire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pomenire	pomeniri
Articulat	pomenirea	pomenirile
Genitiv-Dativ	pomenirii	pomenirilor
Vocativ	pomenire, pomenireo	pomenirilor

1. acțiunea de a (se) pomeni și rezultatul ei.
2. ceremonie religioasă în cadrul căreia se comemorează amintirea unei persoane decedate sau a unui eveniment din trecut.
3. slujbă sau rugăciune pentru morți.
4. (înv. și pop.) aducere-aminte, amintire.

Cuvinte compuse

• veșnica pomenire

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online