preceda

română

Etimologie

Din franceză précéder < latină praecedere.

Pronunție

• AFI: /pre.ʧe'da/

Verb

Conjugarea verbului preceda
Infinitiv	a preceda
Indicativ prezent pers. 1 sg.	preced
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să preceadă
Participiu	precedat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a exista, a se produce înainte de altceva în timp; a se afla, a se găsi înainte de altceva sau de altcineva în spațiu, într-o ierarhie etc.

Sinonime

• premerge

Antonime

• succeda, urma

Cuvinte derivate

• precedare
• precedat
• precedent
• precedență
• precedenție
• precedere

Traduceri

a se petrece, a exista înainte de...

afrikaans: voor wees (Afrikaans) catalană: precedir (català) daneză: gå foran (dansk) engleză: precede (English) esperanto: antaŭveni (Esperanto), antaŭiri (Esperanto), antaŭi (Esperanto) estoniană: eelnema (eesti) finlandeză: kulkea edellä (suomi), edeltää (suomi) franceză: précéder (français) galiciană: preceder (galego) germană: zuvorkommen (Deutsch), vorangehen (Deutsch), voraus sein (Deutsch), vorgehen (Deutsch)

greacă: προηγούμαι (Ελληνικά) (proigoúmai) italiană: precedere (italiano) latină: antecedere (Latina) maghiară: elsőbbsége van (magyar), megelőz (magyar) neerlandeză: vooraf gaan (Nederlands) poloneză: poprzedzać (polski) portugheză: preceder (português), anteceder (português) rusă: предварять (русский) (predvarjat') spaniolă: preceder (español), anteceder (español) suedeză: föregå (svenska), komma före (svenska) turcă: -den önde olmak (Türkçe), -den önce gelmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online