predicator
From Wiktionary, the free dictionary
Remove ads
română
Etimologie
Din franceză prédicateur.
Pronunție
- AFI: /pre.di.ka'tor/
Substantiv
| Declinarea substantivului predicator | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | predicator | predicatori |
| Articulat | predicatorul | predicatorii |
| Genitiv-Dativ | predicatorului | predicatorilor |
| Vocativ | predicatorule | predicatorilor |
- persoană care predică; propovăduitor.
- conducător al unor comunități religioase creștine.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Remove ads
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads