prefect

Din latină praefectus.

Declinarea substantivului prefect
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	prefect	prefecți
Articulat	prefectul	prefecții
Genitiv-Dativ	prefectului	prefecților
Vocativ	prefectule	prefecților

(în roma antică) demnitar care conducea o prefectură.
(în vechea organizație administrativă a țării) șef al administrației și poliției într-un județ, care reprezenta aici puterea centrală.
persoană care supraveghea și îndruma instrucția și educația într-o școală, în vechea organizare a învățământului din Imperiul Austro-Ungar.

română