prilejui

română

Etimologie

Din prilej + sufixul -ui.

Pronunție

• AFI: /pri.le.ʒuˈi/

Verb

Conjugarea verbului prilejui
Infinitiv	a prilejui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	prilejuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să prilejuiască
Participiu	prilejuit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a permite, a da ocazia, a îngădui să se facă, să se întâmple etc. ceva; a favoriza; a da naștere, a produce, a cauza, a pricinui, a prileji.
2. (v.refl. impers.) a i se întâmpla cuiva ceva, a i se ivi o ocazie.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online