pripon

română

Etimologie

Din slavă prĕponŭ („obstacol”), confer pripona, cuvânt cu sens obscur.

Pronunție

• AFI: /pri'pon/

Substantiv

Declinarea substantivului pripon
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pripon	pripoane
Articulat	priponul	pripoanele
Genitiv-Dativ	priponului	pripoanelor
Vocativ	'	'

1. țăruș înfipt în pământ, de care se leagă animalele pentru a paște într-un anumit loc.
2. funie cu care se leagă animalele de acest țăruș.
3. par bătut adânc în pământ de care se leagă o ambarcațiune la malul unei ape.
4. unealtă de pescuit, constând dintr-o sfoară lungă, de care sunt legate din loc în loc fire scurte, prevăzute cu cârlige la capete.

Traduceri

Traduceri