pulbere

română

Etimologie

Din latină pulvis, pulveris.

Pronunție

• AFI: /ˈpul.be.re/

Substantiv

Declinarea substantivului pulbere
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pulbere	pulberi
Articulat	pulberea	pulberile
Genitiv-Dativ	pulberii	pulberilor
Vocativ	pulbere	pulberilor

1. material solid care se prezintă sub forma unor particule fine; praf, pudră.
2. (fig.) (urmat de determinări introduse prin prep. „de”, care indică felul) mulțime, puzderie.
3. (spec.) (înv.) praf de pușcă.
4. substanță explozivă care se prezintă în formă de firișoare sau de granule.

Cuvinte derivate

• pulberos
• pulberărie

Expresii

• A se face (praf și) pulbere sau a se alege (din cineva sau ceva) (praful și) pulberea (sau praf și pulbere) = a se distruge, a se nimici, a pieri
• A ridica pe cineva din pulbere = a înălța pe cineva într-o situație foarte bună
• A se ridica (sau a se scula) din pulbere = a evolua; a parveni, plecând de jos
• A face pulberea praf = a nu face nici o ispravă

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online