punctaj

română

Etimologie

Din punct + sufixul -aj (după franceză pointage).

Pronunție

• AFI: /punk'taʒ/

Substantiv

Declinarea substantivului punctaj
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	punctaj	punctaje
Articulat	punctajul	punctajele
Genitiv-Dativ	punctajului	punctajelor
Vocativ	punctajule	punctajelor

1. notație în puncte a rezultatelor obținute la o întrecere (sportivă etc.); totalitatea punctelor obținute de cineva într-o întrecere (sportivă).
2. însemnare, notă care conține punctele mai importante ale unei relatări, ale unui plan de activitate etc.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online