purifica

română

Etimologie

Din franceză purifier < latină purificare.

Pronunție

• AFI: /pu.ri.fiˈka/

Verb

Conjugarea verbului (se) purifica
Infinitiv	a (se) purifica
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) purific
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) purifice
Participiu	purificat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a face să fie pur, curat, neamestecat, limpede prin îndepărtarea corpurilor, a substanțelor sau a elementelor străine; a curăța.
2. (tehn.) a epura.

   A purifica un metal.

3. (v.refl. și tranz.) (fig.) a deveni sau a face să devină pur din punct de vedere moral.

Sinonime

• 1: curăța, epura, limpezi
• 2: (tehn.) curăța, (înv.) lămuri
• 3: împrospăta, mântui

Antonime

• polua, vicia

Cuvinte derivate

• pur
• purificare
• purificat
• purificator
• purificație, purificațiune
• impurifica

Cuvinte apropiate

• epura
• epurare
• epurat
• epurator

Traduceri

a face pur

afrikaans: skoonmaak (Afrikaans) daneză: rense (dansk) engleză: purify (English) esperanto: purigi (Esperanto) finlandeză: puhdistaa (suomi) franceză: purifier (français) germană: reinigen (Deutsch), purifizieren (Deutsch) (livr.) italiană: purificare (italiano)

maghiară: tisztít (magyar) neerlandeză: reinigen (Nederlands), schoonmaken (Nederlands) papamiento: purifiká (Papiamentu) portugheză: purificar (português) spaniolă: purificar (español) suedeză: rena (svenska), rensa (svenska) turcă: temizlemek (Türkçe), paklamak (Türkçe)

Referințe

• DEX online