raită

română

Etimologie

Din maghiară rajta.

Pronunție

• AFI: /ˈraj.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului raită
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	raită	raite
Articulat	raita	raitele
Genitiv-Dativ	raitei	raitelor
Vocativ	raită	raitelor

1. (fam.) parcurgere a unui drum fără oprire (mari), trecere în grabă pe undeva, vizită scurtă.

Traduceri

Traduceri

Interjecție

1. (înv.; în forma raita) cuvânt de recunoaștere rostit de paznicii de noapte, când se apropiau unul de altul.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• arați
• iartă
• ratai

Referințe

• DEX '98 via DEX online