recircula

română

Etimologie

Din re- + a circula (după franceză récirculer).

Pronunție

• AFI: /re.ʧir.ku'la/

Verb

Conjugarea verbului recircula
Infinitiv	a recircula
Indicativ prezent pers. 1 sg.	recircul
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să recircule
Participiu	recirculat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a face să intre într-un proces de recirculare.

Cuvinte derivate

• recirculare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• circarule
• circulare

Referințe

• DEX '98 via DEX online