reflecta

română

Etimologie

Din franceză refléter < latină reflectere, germană reflektieren.

Pronunție

• AFI: /re.flekˈta/

Verb

Conjugarea verbului reflecta
Infinitiv	a reflecta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	reflectez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să reflecteze
Participiu	reflectat
Conjugare	I

1. (v.tranz. și refl.) a (se) răsfrânge direcția de propagare a luminii, a razelor de lumină, a undelor etc. la suprafața de separație a două medii diferite; a determina sau a suferi o reflexie.
2. (v.tranz. și refl.) (fig.) a (se) oglindi.
3. (v.intranz.) a gândi profund; a cugeta, a medita la...

Cuvinte derivate

• reflectant
• reflectare
• reflectător

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online