refractar

română

Etimologie

Din franceză réfractaire < latină refractarius.

Pronunție

• AFI: /re.frak'tar/

Adjectiv

Declinarea adjectivului refractar
	Singular	Plural
Masculin	refractar	refractari
Feminin	refractară	refractare
Neutru	refractar	refractare

1. (despre materiale) care rezistă la temperaturi înalte fără a-și schimba structura, compoziția și caracterele.
2. (fig.) (despre oameni, caractere etc.) care se împotrivește la ceva, care opune rezistență față de ceva, care nu este receptiv la ceva.

Cuvinte derivate

• refractarism
• superrefractar
• suprarefractar

Cuvinte compuse

• cărămidă refractară

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online