regla

Vezi și : reglă

română

Etimologie

Din franceză régler.

Pronunție

• AFI: /reˈgla/

Verb

Conjugarea verbului regla
Infinitiv	a regla
Indicativ prezent pers. 1 sg.	reglez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să regleze
Participiu	reglat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a realiza sau reface starea unui sistem tehnic ale cărui mărimi caracteristice s-au abătut de la anumite condiții impuse.
2. (v.tranz.) a stabili în prealabil valorile mărimilor unui sistem tehnic, care trebuie să rămână constante în timpul funcționării sistemului; a potrivi.
3. (v.tranz.) (mil.) a potrivi, a îndrepta, a fixa tirul unui tun, al unei arme de foc portabile, al unei unități de artilerie etc. pentru distrugerea unui obiectiv.
4. (v.tranz.) a aranja, a orândui, a potrivi.

Cuvinte derivate

• autoregla
• reglare

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din regla.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru regla.

Anagrame

• alerg

Referințe

• DEX '98 via DEX online