rezuma

română

Etimologie

Din franceză résumer.

Pronunție

• AFI: /re.zu'ma/

Verb

Conjugarea verbului rezuma
Infinitiv	a rezuma
Indicativ prezent pers. 1 sg.	rezum
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să rezume
Participiu	rezumat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a reda pe scurt esențialul unei lucrări, al unei expuneri.
2. (v.refl.) a se limita, a se mărgini la..., a se mulțumi cu...
3. (v.tranz.) a cuprinde în sine; a sintetiza, a însuma.

Cuvinte derivate

• rezumare
• rezumativ
• rezumător

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online