rindea

română

Variante

• rândea

Etimologie

Din turcă rende.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului rindea
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	rindea	rindele
Articulat	rindeaua	rindelele
Genitiv-Dativ	rindelei	rindelelor
Vocativ	rindea	rindelelor

1. unealtă compusă dintr-unul sau mai multe cuțite fixate cu ajutorul unor pene într-un corp de lemn, cu care se execută, manual sau mecanizat, netezirea și fasonarea pieselor de lemn prin așchiere.
2. unealtă folosită la netezirea unor piese făcute dintr-un metal sau dintr-un aliaj moale.

Cuvinte derivate

• rindela
• rindelui

Locuțiuni

• (loc.vb.) A da la rindea = a prelucra cu rindeaua; a gelui, a rindelui.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• denari
• drenai

Referințe

• DEX '98 via DEX online