rusifica

română

Etimologie

Din franceză russifier.

Pronunție

• AFI: /ru.si.fi'ka/

Verb

Conjugarea verbului (se) rusifica
Infinitiv	a (se) rusifica
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) rusific
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) rusifice
Participiu	rusificat
Conjugare	I

1. (v.tranz. și refl.) a (se) asimila cu populația de limbă rusă.
2. (v.tranz.) a modifica (un cuvânt, o expresie etc.) după structura limbii ruse.

Cuvinte derivate

• rusificare
• rusificat

Cuvinte apropiate

• rus, rusă

Traduceri

a (se) asimila cu populația de limbă rusă

chineză: 俄羅斯化 (中文), 俄罗斯化 (中文) (Éluósīhuà) coreeană: 러시아화하다 (한국어) (Reosiahwa-hada) engleză: Russify (English) finlandeză: venäläistää (suomi); venäläistyä (suomi)

franceză: russifier (français) rusă: русифицировать (русский) (rusificírovat'), обрусеть (русский) (obrusét') suedeză: russifiera (svenska)

Referințe

• DEX online