secui
From Wiktionary, the free dictionary
Remove ads
română
Etimologie
Din maghiară székely.
Pronunție
- AFI: /seˈkuj/
Substantiv
| Declinarea substantivului secui | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | secui | secui |
| Articulat | secuiul | secuii |
| Genitiv-Dativ | secuiului | secuilor |
| Vocativ | secuiule | secuilor |
- persoană care face parte dintr-o populație de limbă turcică asimilată de triburile maghiare pe care le-a însoțit în migrațiunea lor spre Europa și care s-a așezat alături de populația românească în partea de sud-est a Transilvaniei.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Remove ads
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads