specificitate

română

Etimologie

Din franceză spécificité.

Pronunție

• AFI: /spe.ʧi.fi.ʧi'ta.te/

Substantiv

Declinarea substantivului specificitate
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	specificitate	invariabil
Articulat	specificitatea	invariabil
Genitiv-Dativ	specificității	invariabil
Vocativ	'	'

1. caracterul a ceea ce este specific; particularitate caracteristică.

   Specificitatea artei.

   Specificitatea unui obicei.

Sinonime

• specific, (rar) tipicitate, tipism

Cuvinte derivate

• nespecific
• specific
• specifica
• specificare
• specificat
• specificativ
• specificator

Traduceri

caracter specific

engleză: specificity (English) esperanto: specifeco (Esperanto) finlandeză: spesifisyys (suomi), tarkkuus (suomi) franceză: spécificité (français) f. germană: Genauigkeit (Deutsch) f., Spezifität (Deutsch) f. italiană: specificità (italiano) f.

maghiară: specifikusság (magyar) poloneză: szczególność (polski) f. portugheză: especificação (português) f. spaniolă: especificación (español) f. suedeză: spesifikation (svenska) c. turcă: özgüllük (Türkçe)

Referințe

• DEX online