spoitor

română

Etimologie

Din a spoi + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /spo.iˈtor/

Substantiv

Declinarea substantivului spoitor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	spoitor	spoitori
Articulat	spoitorul	spoitorii
Genitiv-Dativ	spoitorului	spoitorilor
Vocativ	spoitorule	spoitorilor

1. persoană care se ocupă cu spoitul (vaselor de bucătărie).

Cuvinte derivate

• spoitoare
• spoitorie

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului spoitor
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	spoitor	spoitoare
Articulat	spoitorul	spoitoarele
Genitiv-Dativ	spoitorului	spoitoarelor
Vocativ	spoitorule	spoitoarelor

1. (reg.) bidinea.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• oropsit

Referințe

• DEX '98 via DEX online