stupi

Vezi și : stupì

română

Etimologie

Probabil latină *stupire ( < * scuppire + sputare).

Pronunție

• AFI: /stuˈpi/

Verb

Conjugarea verbului stupi
Infinitiv	a stupi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	stupesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să stupească
Participiu	stupit
Conjugare	IV

1. (v.intranz. și tranz.) (reg.) a scuipa.
2. (v.tranz.) (spec.) a scuipa sau a se face că scuipă în semn de batjocorire, de înjosire a cuiva.
3. (v.tranz.) a elimina un obiect aflat sau introdus în gură.
4. (v.intranz. și tranz.) (despre pisici) a-și încorda corpul într-un gest de apărare sau de atac, însoțit de un pufăit specific.

Cuvinte derivate

• stupit
• stupitură

Expresii

• A-și stupi sufletul (cu cineva) = a se chinui mult cu un om nepriceput sau îndărătnic

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din stup.

Pronunție

• AFI: /ˈstupʲ/

Substantiv

1. forma de plural nearticulat pentru stup.

Anagrame

• puști

Referințe

• DEX '98 via DEX online