superpune

română

Etimologie

Din super- + a pune (după franceză superposer).

Pronunție

• AFI: /su.per'pu.ne/

Verb

Conjugarea verbului superpune
Infinitiv	a superpune
Indicativ prezent pers. 1 sg.	superpun
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să superpuie
Participiu	superpus
Conjugare	III

1. (v.tranz.) (înv.) a suprapune.

Cuvinte derivate

• superpus

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• presupune

Referințe

• DEX '98 via DEX online