teanc

română

Etimologie

Din turcă denk.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului teanc
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	teanc	teancuri
Articulat	teancul	teancurile
Genitiv-Dativ	teancului	teancurilor
Vocativ	teancule	teancurilor

1. grămadă de obiecte (de același fel) așezate unele peste altele.

Cuvinte derivate

• tenculeț

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cânte

Referințe

• DEX '98 via DEX online