turmac

română

Etimologie

Din bulgară турмак (turmak).

Pronunție

• AFI: /tur'mak/

Substantiv

Declinarea substantivului turmac
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	turmac	turmaci
Articulat	turmacul	turmacii
Genitiv-Dativ	turmacului	turmacilor
Vocativ	turmacule	turmacilor

1. (reg.) bivol tânăr.
2. epitet dat unui om scund și îndesat sau înalt și gras.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• curmat
• cruțam
• curtam

Referințe

• DEX '98 via DEX online